JENA, jenez, vb. I. 1. Tranz. (Despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) A împiedica mișcările unei părți a corpului, a apăsa, a roade (nefiind croit pe măsură). Mă jenează gulerul. Mă jenează pantoful. ♦ Fig. A stînjeni, a stingheri, a deranja, a incomoda. O indiferență... care pe Maria... o jenează. C. PETRESCU, Î. II 57. 2. Refl. (Despre persoane) A simți jenă, rușine, a se sfii. Domnișoara... nu s-a jenat de loc și a plîns. SAHIA, N. 180. Dan se jena-ntotdeauna să ceară-nainte [bani]. VLAHUȚĂ, O. A. III 29.