JENAT, -Ă, jenați, -te, adj. Care încearcă un sentiment de jenă, care nu se simte la largul lui; stînjenit, stingherit, rușinat. Ședea cu ochii în farfurie și asculta jenat. REBREANU, R. I 38. Mihai tăcea jenat de pîcla aceea de neînțelegere. D. ZAMFIRESCU, R. 30. ♦ Care se explică printr-un sentiment de jenă, care dovedește jenă. Avea mișcările jenate și nesigure. VLAHUȚĂ, O. A. III 11.