jeț sn [At: DOSOFTEI, V. S. 205/2 / V: jăț, jățiu, (Mol) jâlț, jelț, jețiu, (Trs) jilț, jinț, jiț / Pl: ~uri / E: ger Sitz, Sessel] 1 Scaun înalt cu spetează și brațe. 2 (Spc) Tron. 3 (Reg) Băncuță cu spătar. 4 (Pop; îs) ~ mic Scăunel. 5 (Înv; fig) Sediu. 6 (Reg) Băncuță mobilă îmbrăcată în piele, adesea cu spătar, care se pune în căruță Si: capră. 7 (Reg) Loc de pe cuptor unde dorm de obicei copiii. 8 (Olt) Luncă fertilă.