JEȚ, jețuri, s. n. Scaun înalt cu spetează și brațe (de obicei de lemn). V. fotoliu. Într-un jeț Am ațipit vreo cîteva clipite. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 20. Ședea mereu în jețul ce-i dăruise de ziua lui ginere-său. SLAVICI, N. I 207. Se dusese să ia în posesiune jețul lui din cancelaria poliției. CARAGIALE, M. 281. Arald cu moartea-n suflet, a gîndurilor pradă, Pe jeț tăcut se lasă. EMINESCU, O. I 94.