jignire sf [At: BELDIMAN, E. 60/2 / V: jeg~, jic~, (reg) jăg~ / Pl: ~ri / E: jigni] 1 (Înv) Lovire. 2 (Înv) Atingere. 3 (Înv) Rănire ușoară Si: jignit¹ (3).^[1] 4 (Înv; fig) Prejudiciu. 5 Ofensă. 6 (Înv; îe) ~ de cuget Mustrare. 7-8 (Ccr) (Vorbă sau) faptă care jignește (5). 9-10 (Reg) Jigneală (1-2). 11 (Reg) Stricare a alimentelor. 12 (Îrg) Râncezire a uleiului, unturii etc. 13 (Reg) Înghiontire.