jigărât, ~ă smf, a vz jigărit^2[1]

JIGĂRI, jigăresc, vb. IV. Refl. (Pop.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

jegărât, ~ă smf, a vz jigărit^2[1]

jegărit, ~ă smf, a vz jigărit^2[1]

jigări vr [At: JIPESCU, O. 84 / V: ~rî / Pzi: ~resc / E: mg szigar] (Fam) 1 A-și pierde vlaga Si: (gmț) a se jigodi (2). 2 A slăbi din cauza unei boli cronice sau a lipsei de hrană. 3 (D. plante) A se usca. 4 (Fig) A se degrada.

jigărit, ~ă [At: ECONOMIA, 6 / V: jegărât, jeg~, ~rât, (reg) țigărât,^[1] ți~ / Pl: ~iți, ~e / E: jigări] (Fam) 1-2 smf, a (Om) tras la față în urma unei boli, din lipsa hranei etc Si: slab, sfrijit. 3-4 smf, a (Om) lipsit de vlagă. 5-6 smf, a (Om) jerpelit. 7-8 smf, a (Reg) (Om) murdar. 9-10 smf, a (Reg) (Om) urât. 11 a (D. plante) Uscat. 12 a (Înv; d. oameni sau animale) Plin de răni. 13 av În mod jerpelit și neîngrijit. corectat(ă)

jigărî v vz jigări

țigărit, ~ă a vz jigărit

JIGĂRI, jigăresc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A-și pierde vlaga; a slăbi; a se sfriji. 2. A se degrada, a se strica, a se jerpeli, a se învechi. – Din jigărit (derivat regresiv).

JIGĂRI, jigăresc, vb. IV. Refl. (Familiar) A slăbi, a-și pierde vlaga, a se sfriji.

JIGĂRIT, -Ă, jigăriți, -te, adj. (Familiar) Slab, prăpădit, fără vlagă; sfrijit. Slăbuți copii. Aveau ce mînca și tot erau jigăriți. AGÎRBICEANU, S. P. 71. Era bolnăvicios și atît de jigărit că, văzîndu-l, te întrebai: cum de-și mai poate ține viața. REBREANU, I. 76. Este un mititel măscărici foarte destrăbălat – jigărit, sfrejit și galben. CARAGIALE, O. I 301. ◊ Fig. Își aruncă ochii la scris, în lumina jigărită a unui opaiț. REBREANU, N. 46. – Variante: jigărît, -ă (ȘEZ. XIX 112), țigărit, -ă (NEGRUZZI, S. I 245, RUSSO, S. 50) adj.

JIGĂRÎT, -Ă adj. v. jigărit.

ȚIGĂRIT, -Ă adj. v. jigărit.

A SE JIGĂRI mă ~esc intranz. fam. A slăbi foarte mult (mai ales din cauza unei boli); a-și pierde vlaga; a se sfriji. /Din jigărit

JIGĂRIT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de vlagă; slab. /cf. ung. szigar

jigărit a. prăpădit de slab.

jegărít V. jigărit.

jigărésc v. refl. (d. jigărit). Slăbesc, mă murdăresc, mă urîțesc (despre animale și, ironic, și despre om).

jigărit, -ă și je-, -ă adj. (ung. szigár, szikár, slab, infl. de jigăraĭe). Iron. Slab, murdar și urît: un cîne jigărit. – Mold. (rar) și țigărit, slab. V. ogîrjit, sfrijit.

jigări (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă jigăresc, 3 sg. se jigărește, imperf. 1 sg. mă jigăream; conj. prez. 1 sg. să mă jigăresc, 3 să se jigărească; imper. 2 sg. afirm. jigărește-te; ger. jigărindu-mă

!jigări (a se ~) (pop.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se jigărește, imperf. 3 sg. se jigărea; conj. prez. 3 să se jigărească

jigări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jigăresc, imperf. 3 sg. jigărea; conj. prez. 3 sg. și pl. jigărească

jigări

JIGĂRI vb. v. slăbi.

JIGĂRIT adj. v. scheletic, sfrijit, slab.

JIGĂRIT adj. v. slab.

jigări vb. v. SLĂBI.

JIGĂRIT adj. costeliv, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slab, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (înv. și reg.) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (reg.) ogîrjit, (Mold. și Transilv.) pogîrjit. (Vită ~.)

jigărit adj. v. SFRIJIT. SLAB.

Jigărit ≠ zdravăn

jigărit, -ă, jigăriți, -te, adj. – (reg.) 1. Slăbit, neîngrijit. 2. Murdar. 3. Învechit. – Cf. magh. szigár „slab” (Scriban, DEX); din jigări (< magh. szigár) (MDA).

jigări, jigăresc v. r. 1. a-și pierde vlaga; a slăbi, a se sfriji 2. a se degrada, a se strica

jigărit, -ă, jigăriți, -te adj. 1. lipsit de vlagă; slab, sfrijit 2. cu aspect urât, jerpelit, învechit, degradat