jindui vb. IV. I 1 tr. a dori, a năzui, a pofti, a pretinde, a râvni, a tinde, a urmări, a visa, a viza², a stărui, <înv. și reg.> a năsli, <reg.> a bărăni, a năduli, <înv.> a ambiționa, a bate, a jelui, a nădăjdui, a privi, a concerne, a aspira, a aținti, a ținti, <fig.; livr.> a conflua,<fig.; rar> a se elansa, <fig.; reg.> a aținta, <fig.; înv.> a rezema. Este modest, nu jinduiește onoruri. Jinduiește să exceleze în artele plastice. 2 tr. a se ahtia, a dori, a râvni, <fig.; fam.> a se întinde. Jinduiește o funcție de conducere. 3 intr. (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „la”) a se ahtia, a se lăcomi, a râvni, a tânji, <înv.> a zavistui. Jinduiește la averea unui unchi. 4 tr. a dori, a pofti, a râvni, a ține, a vrea, <înv.> a deșidera, a dezidera, a iubi, a jelui, a poftisi, <fig.; rar> a devora. Jinduiește de multă vreme să o cunoască. 5 intr. (despre oameni; urmat de determ. introduse prin prep. „după”) a râvni, a tânji. Jinduiește după alt mod de viață. II refl. (înv. și reg.; despre oameni) v. Căi. Pocăi¹. Regreta.