jir n. (vsl. žirŭ, pășune, d. žiti, a trăi; bg. žir, slănină, ghindă, sîrb. žir, slănină, pol. žyr, ceh. žir, recoltă de ghindă, ung. szir, grăsime. V. jitar). Fructu faguluĭ (ca constitue un nutreț p. porcĭ). Un joc cu arșicele așezate în cerc. Iron. A fi plecat cu porciĭ la jir, a dormi sforăĭnd.