Definiția cu ID-ul 915809:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

JUCĂUȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. Brăduțul cu vîrful fraged primi povara ușoară, clălinînd din cap... ca un copil jucăuș. C. PETRESCU, Î. I 21. Căruia îi place să joace, să danseze. La mîndruța jucăușă E gunoiul după ușă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 420. ◊ (Substantivat) Toma nu intră [în joc] simțindu-și picioarele grele... Mare jucăuș nu fusese el niciodată. V. ROM. februarie 1952, 134. Și cînd o să fie nunta, mamă Catrino? întrebă Maruța lui Rățoiu, vestita jucăușă. BUJOR, S. 33. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios. Nu se despărțea de lumina voioșiei, care... licărea în ochii mici, jucăuși. PAS, Z. I 265. În jucăușe flăcări de cuptor Se-agită trupuri roșii de ciclopi. TOMA, C. V. 197. Soarele rămase afară. Înalt, sclipitor și fierbinte, scălda întinderile în vîltori jucăușe de ape. C. PETRESCU, R. DR. 205. Raze de soare jucăușe, căzînd pe luciul baionetelor înfipte pe arme, se resfrîngeau cu sclipiri speriate în văzduh. REBREANU, R. II 249.