judecare sf [At: COD. VOR. 66 / V: ~dic~ / Pl: ~cări / E: judeca] 1 Judecată (1). 2 Examinare a unei cauze sau a unei persoane în calitate de judecător și dare a unei hotărâri judiciare Si: judecat¹ (2). 3 Soluționare a unui litigiu Si: judecat¹ (3). 4 (Spc) Decizie a lui Dumnezeu dacă un muritor merită să intre în Rai sau în Iad Si: judecat¹ (4). 5 Pronunțare în calitate de judecător (1) sau de arbitru Si: judecat¹ (5). 6 Condamnare a cuiva Si: judecat¹ (6). 7 Proces cu cineva Si: judecat¹ (7). 8 Conducere a unei cete de colindători, în calitate de staroste Si: judecat¹ (8). 9 Formare a unei opinii despre cineva sau ceva prin examinarea tuturor argumentelor, împrejurărilor etc. Si: judecat¹ (9). 10 Socoteală. 11 Observare. 12 Luare în considerare Si: judecat¹ (12). 13 Înțelegere a esenței unui fenomen Si: judecat¹ (13). 14 Considerare a ceva ca fiind conform cu dreptatea Si: judecat¹ (14). 15 Ajungere la o concluzie Si: judecat¹ (15). 16 Hotărâre. 17 Apreciere. 18 Calificare. 19 Cenzurare. 20 Criticare. 21 Exprimare a unei opinii în legătură cu ceva Si: judecat¹ (21). 22 Condamnare a unui fapt Si: judecat¹ (22). 23 Părere proastă despre ceva sau despre sine Si: judecat¹ (23). 24 Gândire într-un anumit fel Si: judecat¹ (24). 25 Tragere la răspundere a cuiva Si: judecat¹ (25). 26 Certare. 27 (Înv) Bătaie. 28 (Trs) Conținere.