jumáră f., pl. ărĭ (indirect d. germ. austriac schmarren, de unde și ung. zsumórka, morzsórka, jumărĭ; bg. žumerki, sîrb. žmire, žmira pl.). Vest. Scrob, oŭă bătute și prăjite: jumărĭ cu slănină. Resturĭ de grăsime care, după ce s’a scos grăsimea cea bună, rămîn pe fundu tigăiĭ și se mănîncă. – În est jumere și jumele, în Trans. jumere și jumercĭ (resturĭ de grăsime).