justificare sf [At: MAIORESCU, D. IV, 587/8-9 / Pl: ~cări / E: justifica] 1-4 Demonstrare a justeții (1-4) unui lucru. 5 Motivare. 6 Îndreptățire. 7 Dovedire a nevinovăției cuiva Si: dezvinovățire, (înv) justificație (1). 8 Dovedire a întrebuințării legale a unor sume de bani, a unor materiale etc. prezentând actele necesare. corectat(ă)