Definiția cu ID-ul 951187:

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

jăndar, jăndari, (jandar, jendar, jindar), s.m. – (pop.) Jandarm: „Ducă-să-n boală, Ciufu Nopții, că tătă noaptea m-o purtat pe mine și pe jendaru de ungur, din Pătrova...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 94). ♦ În perioada interbelică, în Maramureș (precum și în regiunea de nord-vest a Transilvaniei), funcționa regimentul 7 de jandarmi (Scriban, 1939). – Din magh. zsandár, ucr. žandar (DER) < fr. gendarme, din gens dármes, la fel ca și rom. jandarm.