Definiția cu ID-ul 916219:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LACOM, -Ă, lacomi, -e, adj. 1. Care mănîncă și bea cu poftă exagerat de mare, căruia îi place să mănînce mult; nesătul, mîncău, mîncăcios, nesățios. Bacii lacomi nu o dată Mi-l lipseau de prînz ori cină. IOSIF, P. 70. Așa să pedepsesc oamenii cei lacomi la mîncări și băuturi. RETEGANUL, P. II 61. Dacă acel om este lacom din fire și mai ales dacă are gusturi răsfățate, el o să se tot plîngă că nu i-ai dat mezelicuri și trufandale. ODOBESCU, S. III 39. ◊ (Adverbial) Din cînd în cînd, cîte unul scoate cîte un măr din buzunar și mușcă lacom. CAMIL PETRESCU, U. N. 324. Cum ajunge la fîntînă, cum începe a bea lacom la apă. CREANGĂ, P. 214. 2. Fig. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de», «după», «la») Cuprins de o dorință vie de a obține ceva; avid, doritor, dornic. Cu pasul meu lacom de drumuri Eu deapăn distanțele. BENIUC, V. 63. Tu, cel mai lacom dintre regi, Ai umilit popoare-ntregi. COȘBUC, P. I 91. Intră deci în hazna și, fiind mai lacom, luă cîți galbeni putu el duce. ISPIRESCU, L. 372. Nici lacom de avere, nici de cinuri. CREANGĂ, A. 135.