lacrimatoriu sn [At: ASACHI, S. L. II, 286 / V: ~remator, ~rem~, lacrimator, (înv) ~măt~ / Pl: ? / E: fr lacrymatoire] (În Antichitatea romană) Vas de ceramică sau de sticlă, de mici dimensiuni, cu formă alungită, care se punea, cu uleiuri parfumate, în morminte și despre care se credea că păstrează lacrimile celor apropiați defunctului.

LACRIMATORIU s.n. Vas de sticlă de formă alungită care se depunea în mormintele romane odată cu înhumarea celui decedat. [Pron. -riu. / < lat. lacrimatorium].

LACRIMATORIU s. n. (la romani) vas funerar din ceramică sau sticlă, alungit, conținând uleiuri parfumate, care se depunea în morminte o dată cu înhumarea celui decedat. (< fr. lacrymatoire, lat. lacrimatorium)

*lacrimatóriŭ n. (fr. lacrimatoire). Nume dat unor vase de pămînt orĭ de sticlă găsite în mormintele Romanilor și despre care s’a crezut că conservaŭ lacrimile răspîndite la funeraliĭ, cînd în realitate ele conținuse odinioară parfum. Adj. -iŭ, -ie: urnă lacrimatorie.

lacremator sn vz lacrimatoriu

lacrematoriu sn vz lacrimatoriu

lacrimator sn vz lacrimatoriu

lacrimător, ~oare a vz lăcrimător

lacrimătoriu sn vz lacrimatoriu

lăcrămătoriu, ~ie a vz lăcrimător

lăcrămitor, ~oare a vz lăcrimător

lăcremător, ~oară a vz lăcrimător

lăcrimător, ~oare a [At: KLEIN, D. / V: lac~, (îvp) ~cră~ / Pl: ~i, ~oare / E: lăcrima + -ător] 1 (D. ochi) Care lăcrimează. 2 (D. ochi) Plini de lacrimi. 3 (Rar; d. oameni) Care lăcrimează (1). 4 (Pex; d. oameni) Care plânge ușor din cauza durerii, a supărării, emoției etc. 5 (Fig: d. oameni) Întristat. 6 (D. sălcii) Cu ramuri aplecate, lungi și flexibile. 7 (Fig) Care provoacă lacrimi. 8 (Fig) Care emoționează până la lacrimi.

lăcrimătoriu, ~ie a vz lăcrimător

LĂCRIMĂTOR, -OARE, lăcrimători, -oare, adj. (Rar; și în forma lăcrămător) Care lăcrimează, plînge; întristat, trist, jalnic. Să-l fi văzut cum mă privea cu ochi lăcrimători! NEGRUZZI, S. I 62. ◊ Răchită lăcrămătoare = salcie plîngătoare, v. plîngător. Voi afla inimi îndrăgostite, Iar în răchite lăcrămătoare Poeți cu harpe dezmierdătoare. MACEDONSKI, O. I 21. – Variantă: lăcrămător, -oare adj.

lacrimatoriu [riu pron. rĭu] (desp. la-cri-) s. n., art. lacrimatoriul; pl. lacrimatorii, art. lacrimatoriile (desp. -ri-i-)

lacrimatoriu [riu pron. rĭu] (la-cri-) s. n., art. lacrimatoriul; pl. lacrimatorii, art. lacrimatoriile (-ri-i-)

lacrimatoriu s. n. (sil. -cri-), [-riu pron. -riu], pl. lacrimatorii, art. lacrimatoriile (sil. -ri-i-)

lăcrimător (rar) (desp. lă-cri-) adj. m., pl. lăcrimători; f. sg. și pl. lăcrimătoare

lăcrimător (rar) (lă-cri-) adj. m., pl. lăcrimători; f. sg. și pl. lăcrimătoare

lăcrimător adj. m. (sil. -cri-), pl. lăcrimători; f. sg. și pl. lăcrimătoare

lăcrămător, lăcrămători s. m. (intl.) părinte, tată.