lacrimatoriu sn [At: ASACHI, S. L. II, 286 / V: ~remator, ~rem~, lacrimator, (înv) ~măt~ / Pl: ? / E: fr lacrymatoire] (În Antichitatea romană) Vas de ceramică sau de sticlă, de mici dimensiuni, cu formă alungită, care se punea, cu uleiuri parfumate, în morminte și despre care se credea că păstrează lacrimile celor apropiați defunctului.