LACRĂ, RACLĂ (pl. -le) sf. 1 Ladă (în spec. pentru ținut haine, rufe): pe lacra de sub icoane, două plăpămi groase (DLVR.); Am o lacră: o încuie vîntul, o descuie vîntul (GOR.), ghicitoare despre „coada păsării” ¶ 2 Sicriu, coșciug: se pune în raclă, cu fața ’n sus, cu picioarele întinse (CRG.); în tinda bisericii, într’o raclă de sticlă, se păstrează capul lui Radu cel Mare (VLAH.) ¶ 3 Olten. Lature de ulucă, dintr’un par pînă în celălalt (CIAUȘ.) ¶ 4 Pînză urzită cu două feluri de bumbac (R.-COD.) [bg].