LADĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Sicriu. Ladĕ. Cisia. Arca. AC, 349. Îngerul care mi-au dat Dumnezeu în sfîntui botez și îngerul carele mi-au luat sufletul stau amîndoi deasupra lăzii și ascultă cum popii îmi cer bulciugul. IERT., 15^r. Etimologie: magh. lada, germ. Lade. Cf. scr., pol. Iad, ucr. lado. Cf. copîrșeu, coșciug (2).