LAN, lanuri, s. n. Cîmp semănat cu același fel de plante (în special cereale); p. ext. plantele semănate pe acel cîmp. Îmi vine să mă culc pe lutul reavăn Și să ascult cum lanurile cresc Bogate din ogorul romînesc. BENIUC, V. 55. Valurile verzi de grîie legănîndu-se pe lanuri, Mările țărmuitoare și cetăți lîngă limanuri. EMINESCU, O. I 144. Acolo-i lanu de popușoi. ALECSANDRI, T. I 251. ◊ Fig. Lan de nădejdi – culcat de vînt. TOMA, C. V. 235. Avea Ileana ochi din soare Și galben păr, un lan de grîu. COȘBUC, P. I 122.