lance sf [At: DOSOFTEI, V. S. ianuarie, 2^V/11 / V: (îrg) ~ncie, ~nge, (îvr) ~nță, lean~, lență / Pl: lănci, (înv) ~nci, ~ / E: mg láncsa, lándzsa, it lancia, lat lancea] 1 Veche armă de atac, formată dintr-o vergea lungă de lemn prevăzută cu un vârf metalic ascuțit Si: suliță. 2 (Prc) Vârf metalic, de formă triunghiulară, al lăncii (1). 3 (Asr; îe) A rupe ~a cu cineva A purta o discuție în contradictoriu cu cineva. 4 (Îe) A pleca ~a A ceda. 5 (Îae) A se declara învins. 6 (Rar) Rană provocată de lance (1). 7 (Pex) Obiect ornamental sau cu diferite utilizări, din metal, de forma unei lănci (1). 8 (Pop) Bâtă cu vârful metalic, ascuțit. 9 (Pop) Băț lung cu cârlig la vârf, cu care ciobanii prind oile Si: (reg) cață. 10 (Îvr) Instrument chirurgical de formă alungită pentru operarea fistulei lacrimale. 11 (Reg) Parte ascuțită a unui par cu care, în timpul iernii, se sparge gheața Si: țaglă. 12 (Reg) Buzdugan. 13 (Reg) Țapină.