LARG², -Ă, largi, adj. 1. Care ocupă, care cuprinde o suprafață mare; întins, vast, mare. Și tot vorbind așa, ba una, ba alta, au ieșit afară din oraș... departe, în cîmp larg. VLAHUȚĂ, O. A. III 15. Din larg cuprins de multe zări. COȘBUC, P. I 55. Pleacă cu pași largi și apăsați. CARAGIALE, O. III 15. ◊ Vederi largi = concepție înaintată, lipsă de prejudecăți. ◊ Expr. (În legătură cu verbe de mișcare) În (sau, rar, la) lumea largă = în lumea mare, în toată lumea, în locuri depărtate, în străinătăți. Lăsînd... clădirea afumată Din care-n lumea largă pornisem altădată. MACEDONSKI, O. I 46. Unde-i vremea ceea, cînd eu cercam un vad Să ies la lumea largă. EMINESCU, O. I 92. (Adverbial) A-i fi cuiva larg = a-i fi cuiva îndemînă, a se simți bine, a avea libertatea de mișcare. În mijlocul codrului, Unde-i larg voinicului. ALECSANDRI, P. P. 98. 2. De dimensiuni mari, (în special) lat. Poarta era înaltă și largă. REBREANU, R. I 79. Pe larga-i frunte Încep să se arate încrețituri mărunte. MACEDONSKI, O. I 259. Am oprit... cățeii care aveau cap mai mare, bot mai larg. ODOBESCU, S. III 42. ◊ Fig. Nuvela e prea scurtă... Cadrul e destul de larg pentru o nuvelă mai mare. GHEREA, ST. CR. II 144. Ce vijelie se abătuse peste mintea asta așa de largă și bine înzestrată. VLAHUȚĂ, O. A. 470. Fondul literaturii adevărate nu e de loc egoismul, ci altruismul cel mai larg și mai simpatic. IONESCU-RION, C. 105. ◊ Loc. adv. (În legătură cu verbele «a povesti», «a descrie» etc.) Pe larg = în mod amplu, cu o dezvoltare mare, amănunțit. A descrie pe larg o călătorie. ▭ Mai încolo vom vorbi pe larg despre chestia aceasta. GHEREA, ST. CR. II 62. ◊ (Despre gesturi, mișcări) Toată lumea îl saluta cu prietenie și la toată lumea răspundea cu un salut larg. SADOVEANU, P. S. 191. (Adverbial) Se urcă în trăsură... salutînd o dată larg cu pălăria. SADOVEANU, P. S. 178. ♦ (Adverbial, pe lîngă verbe ca «a suna», «a răsuna») Puternic, auzindu-se pînă departe. Clopotele răsunau larg, cuprinzînd sub larma lor satul. CAMILAR, N. II 10. Larg sună lirele Eladei, Plîng sclavi în lanțuri. TOMA, C. V. 36. 3. (Despre recipiente sau cavități) Cu dimensiunea transversală mare, p. ext. în care încape mult, cuprinzător, încăpător, spațios. Răsăriră cei patru copii... ținînd în mîinile întinse castroanele largi de tablă. SAHIA, N. 37. Căruța mea e largă; poate să încapă într-însa cît de mult. CREANGĂ, P. 113. Mii de glasuri slabe încep sub bolta largă Un cînt frumos și dulce. EMINESCU, O. I 94. ◊ Expr. Mînă largă, se spune despre cei darnici, generoși. Om cu casa deschisă și cu largă mînă. ISPIRESCU, U. 17. [Romînul] are mîna largă, deși el este sărac. ALECSANDRI, T. II 150. 4. (Despre veșminte) De o croială bogată, făcut cu stofă multă, care permite mișcarea liberă a corpului. Dar n-aș vrea nici stofe cu fir Și cu mărgăritar, Nici largi caftane de vizir. ALECSANDRI, P. I 148. ◊ Expr. (Rar) A da (ceva) cu mîneci largi = a da bucuros, cu plăcere, cu voie bună. Părinții fetei... au de bucurie că le-a picat un om așa de bun și o dau cu mîneci largi. CREANGĂ, P. 168.