LAT I. adj. 1 De o mare întindere de-a curmezișul, în opoziție cu „îngust”: pînză ~ă; spete ~e ¶ 2 Ⓕ Vorbe ~e, vorbe goale spuse cu un ton mare; ¶ 3 A lăsa, a rămînea, a cădea ~, a lăsa, a rămînea întins, fără a se mai putea mișca: se lovi fără veste cu capul de o creangă și căzu iarăși ~ ca o broască (GN.); dacă nu era Negoiță s’o apuce în brațe, cădea ~ă (CAR.); ~ de foame, istovit de foame: s’au mirat de ce-s oile așa ~e de foame (SB.) ¶ 4 Întins: o farfurie ~ă. II. sm. mai adesea LAȚI pl. = FOAIE 8: Ian uitați, feciori, uitați La poale din șase lați, Cumpărate din piaț, Pe carne și pe cîrnați (VIC.). III. (pl. -turi) sn. 1 Partea lată, de-a curmezișul unui lucru: ~ul săbiei; îl croiră cu ~ul iataganelor (DLVR.); în ~ul patului ¶ 2 Lățime: de un ~ de palmă; nu se vedea de acolo marea aceea decît numai ca un ~ de pînză (MERA); în lung și în ~; de-a lungul și de-a latul, în lung și în lat: pentru dînșii am alergat ca un năuc, vară și iarnă, de-a lungul și de-a latul pămîntului (GN.); Veselă din cale-afară, Iai cîmpiile de-a latul (COȘB.) [lat. latus].