LAȘITATE, (2) lașități, s. f. 1. Faptul de a fi laș; starea celui laș. O păcătoasă lașitate îl gonește. VLAHUȚĂ, O. A. III 93. ◊ Fig. Lașitatea scormonește după argumente și considerente care s-o justifice. REBREANU, R. II 188. 2. (Concretizat) Faptă de om laș. Bătrînul Grigorovici nu a îngăduit muncitorilor conduși de el decît o demonstrație de o zi... Despre multe s-a aflat mai tîrziu. Și despre lașități. PAS, Z. IV 240. M-ai făcut să săvîrșesc lașități. C. PETRESCU, Î. II 92. Domnilor!... vă puneți trei contra unuia. E o lașitate. ALECSANDRI, T. I 299.