legată sf vz legat²

LEGAT⁴, -Ă, legați, -te, adj., adv. 1. Adj. (Despre oameni) Zdravăn, vânjos, voinic. 2. Adj. (Despre sosuri, dulcețuri etc.) Îngroșat, devenit consistent. 3. Adj. Imobilizat printr-o legătură. ♦ Fig. Obligat, constrâns. 4. Adv. În mod coerent, cu înțeles logic. – V. lega¹.

legat² sn [At: (a. 1780) GR. S. III, 151 / V: (înv) ~gată sf, ~gatum / Pl: ~uri / E: lat legatum] 1 Bun material transmis printr-o dispoziție testamentară. 2 Dispoziție testamentară prin care o persoană lasă după moartea sa, cu titlu gratuit, o parte din bunurile pe care le posedă. 3 Transmitere a unui legat² (1). 4 (Îc) ~ universal Dispoziție testamentară prin care o persoană lasă după moartea sa uneia sau mai multor persoane totalitatea bunurilor posedate. 5 (Îvr) Legatar (3).

legat⁴, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: lega¹] 1 (D. fire, funii) Unit printr-un nod. 2 (D. șireturi, nojițe) Înnodat pentru a strânge încălțămintea pe picior. 3 (D. cravată) Fixată la gât printr-un nod special. 4 (D. bani, obiecte de valoare) Păstrat înnodat în batistă. 5 (D. păr) Strâns cu o panglică, cu un elastic. 6 (D. obiecte) Pus într-un sac sau pachet prins cu sfori înnodate. 7 (D. haine) Încins cu brâu, cordon. 8 (D. butoaie) Prins cu doage. 9 (D. roți) Întărit cu șine peste obezi. 10 (D. plante) Fixat pe arac. 11 (D. unelte) Fixat în toc, mâner, coadă. 12 (D. cuvinte) Îmbinat în propoziții, fraze. 13-14 (D. cuvinte) Ortografiat (fără spațiu alb sau) cu linioară de unire. 15 (D. oameni) Căsătorit. 16 (D. oameni) Încătușat sau înlănțuit pentru a nu fugi din arest. 17 (D. oameni) Care a făcut un jurământ. 18 (D. fenomene, idei) Între care există o relație logică.

legatum sn vz legat²

* LEGAT³ (pl. -ate) sn. ⚖️ Danie, dar, moștenire ce se lasă cuiva prin testament: ~ se zice darul cel cu diată (LEG.-CAR.); cîți sînt slobozi să-și facă dieți au voie și ~uri să dăruească (LEG.-CAR.).

LEGAT¹ I. adj. 1 p. LEGA ¶ ¶ C. NELEGAT ¶ 2 👉 OCHIU I. ¶ 3 Îngroșat, închegat: ți-am mai spus, Ioană, că nu-s destul de ~e dulcețile (ALECS.) ¶ 4 Vîrtos, țeapăn, vînjos, viguros: era un... voinic chipeș și ~, știi colea, numai cum e bun de luptă (ISP.) ¶ 5 Ⓟ Paralizat prin farmece; făcut impotent: se zice că el fusese ~ prin farmecele unei babe (BĂLC.) ¶ 6 Zi ~ă, zi în care e oprit de biserică de a se lucra: Mîne-i sărbătoare, este zi ~ă (SPER.). II. sbst. Faptul de a lega.

‡ LEGATON sn. ⚖️ = LEGAT³ [ngr.].

LEGAT⁴, -Ă, legați, -te, adj., adv. 1. Adj. (Despre oameni) Zdravăn, vânjos, voinic. 2. Adj. (Despre sosuri, dulcețuri etc.) Îngroșat, devenit consistent. 3. Adv. În mod coerent, cu înțeles logic. – V. lega¹.

LEGAT³, legate, s. n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care se lasă (cuiva) o moștenire, un bun etc. Averea se împărțea, după o serie de legate deosebite, în trei părți. CAMIL PETRESCU, U. N. 33. O să-mi las toată starea ție prin legatul meu. PANN, P. V. II 59. ◊ Legat universal = dispoziție testamentară prin care se lasă (cuiva) întreaga avere. Legat cu titlu universal = dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva o parte din avere. Legat particular = dispoziție testamentară prin care se lasă cuiva unul sau mai multe bunuri determinate. ♦ Bun lăsat pe calea unei dispoziții testamentare.

LEGAT⁵, -Ă, legați, -te, adj. 1. Angajat, îndatorat, obligat, constrîns (prin înțelegere, promisiune, cuvînt, jurămînt etc.). 2. (Despre oameni, întărit uneori prin adv. «bine») Zdravăn, vînjos, voinic, spătos. Căpitanul era om bine legat. SADOVEANU, O. VI 205. Altul mi-am căpătat, Mai voinic și mai legat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 235. 3. (Despre sosuri, dulcețuri, șerbeturi etc.) Îngroșat, întărit, devenit consistent. Nu-s destul de legate dulcețile. ALECSANDRI, T. I 31.

LEGAT s.n. (Jur.) Dispoziție testamentară prin care se lasă un bun, o obligație etc. cuiva; bun lăsat printr-o asemenea dispoziție. [< lat. legatum].

LEGAT² s. n. (jur.) dispoziție testamentară prin care se lasă un bun, o obligație etc. cuiva. ◊ bunul însuși. (< lat. legatum)

LEGAT¹ ~tă (~ți, ~te) (despre persoane) Care este bine dezvoltat fizicește; bine făcut; zdravăn; robust. /v. a lega

LEGAT³ ~e n. 1) Hotărâre scrisă într-un testament, prin care se lasă cuiva o moștenire. 2) Bun lăsat ca moștenire prin testament. /<lat. legatum

legat a. 1. înnodat: legat de ochi; 2. obligatoriu, vorbind de sărbătorile prescrise de biserică. ║ n. 1. rezultatul legării: legatul viței; 2. fig. îndatorire: astfel ne e legatul PANN.

legat n. dar făcut prin testament.

1) legát, -ă adj. (d. leg). Strîns cu funia: snop legat. Barb. Scorțit: carte legată. Fig. Vînjos, robust: om bine legat. Zi legată, zi de sărbătoare, când nu e voĭe să lucrezi. Acțiunea de a lega. Legămînt, îndatorire (Pan).

2) *legát m. (lat. legatus, d. legare, a însărcina cu o funcțiune, a lăsa pin testament, d. lex, legis, lege. V. deleg, legațiune). La Romanĭ, comisar al senatuluĭ. Delegat al unuĭ proconsul (ajutor al unuĭ generalisim) saŭ al împăratuluĭ în provincĭe. Azĭ, cardinal însărcinat de papa cu o misiune specială. S. n., pl. e și urĭ (lat. legatum). Lucru (dar) lăsat pin testament (pe la 1800 legáton, după ngr.).

legat² (dispoziție testamentară) s. n., pl. legate

legat³ (dispoziție testamentară) s. n., pl. legate

legat (dispoziție testamentară) s. n., pl. legate

legat, -ă, legați, -te adj. 1. arestat. 2. (pop. – d. bărbați) impotent din cauza unor farmece.

LEGAT adj., adv. v. coerent, logic.

LEGAT adj. v. sistematic.

LEGAT adj. 1. v. înnodat. 2. v. pansat. 3. v. priponit. 4. v. încătușat. 5. v. cercuit. 6. v. cartonat. 7. închegat, îngroșat, învârtoșat. (Dulceață ~.) 8. v. robust.

legat⁴, -ă adj., adv. A adj. I (predomină ideea de înnodare, de împreunare, de strângere, de adunare într-un tot) 1 (despre fire textile, funii, lanțuri, șireturi, cravate, năframe etc.) înnodat. Copilul are șireturile de la pantofi legate. 2 (despre broșuri, cărți, caiete, manuscrise etc.) broșat², cartonat, <reg.> compactat. Volumul legat este lucrarea ei de licență. 3 tr. (despre roțile de lemn ale unor vehicule sau, p. ext., despre vehicule cu roți de lemn) ferecat², șinuit², <pop.> înfierat². Are o căruță nouă, cu roțile legate. 4 (despre butoaie, roți de lemn etc.) cercuit². Butoaiele legate devin mai rezistente. II (predomină ideea de imobilizare, de blocare, de diminuare a libertății de mișcare sau de acțiune) 1 (despre oameni condamnați, arestați) ferecat², încătușat, înlănțuit, <înv. și reg.> lănțuit, <arg.> încopciat. Criminalii periculoși sunt transportați legați spre sala de judecată. 2 (despre animale) priponit. La marginea drumului este un cal legat. III (med., med. vet.; despre răni sau despre părți ale corpului care au suferit un traumatism) bandajat, pansat², <rar> înfășat, <înv. și pop.> oblojit², <reg.> îmbandajat, îmbolbojit. Are rana de la picior legată. IV 1 (despre dulcețuri, sosuri, materii etc.) închegat, îngroșat, învârtoșat. Șerbetul legat se pune în borcane. 2 (despre corpul ființelor sau despre părți ale lui; de obicei întărit prin adv. bine) musculos, robust, solid, vânjos, viguros, voinic, zdravăn, <pop. și fam.> încheiat, <reg.> pulpos. Are un trup bine legat, ca de atlet. 3 fig. (mai ales despre planuri, proiecte) coerent, sistematic, structural, <fig.> închegat, <fig.; rar> strâns². Cei doi arhitecți discută despre necesitatea unui plan legat de urbanizare. 4 fig. coerent, logic². Demonstrația este legată. B adv. fig. (modal) coerent, logic². Încearcă să se exprime legat. Simte că nu mai gândește legat.

legat³ s.n. (jur.) <fran. ieșit din uz> leg. Proprietatea bunurilor se dobândește și se transmite prin succesiune, prin legate sau prin convenție.

LEGAT adj. 1. înnodat. (Sfoară ~.) 2. (MED.) bandajat, pansat, (înv. și pop.) oblojit, (reg.) îmbandajat. (Rană ~.) 3. priponit. (Vită ~.) 4. ferecat, încătușat, înlănțuit. (Deținut ~.) 5. cercuit. (Butoi ~.) 6. cartonat, (Transilv.) compactat. (Carte ~.) 7. închegat, îngroșat, invîrtoșat. (Dulceață ~.) 8. robust, solid, viguros, vînjos, voinic, zdravăn. (Un om ~.)

legat adj., adv. v. COERENT. LOGIC.

legat adj. v. SISTEMATIC.