LESNE adv. Ușor, cu ușurință, fără osteneală; comod. I-i dragă fata... cuvîntă de la locul său Cantemir-bei. E lucru lesne de înțeles. SADOVEANU, O. VII 64. Fata Împăratului-Roș nu se capătă așa de lesne, cum crezi tu. CREANGĂ, P. 244. Este lesne să fie cineva drept cînd este hotărît să nu se teamă de nimic. BOLLIAC, O. 262. ◊ Loc. adj. (Neobișnuit) Lesne crezător = credul. O vinovată pornire să folosească risipa de timp, de cheltuială și de muncă, a unui om simplu și lesne crezător. C. PETRESCU, R. DR. 229. ◊ (Adjectival) Stricatul este lesne și dresul este greu. ALECSANDRI, T. II 71.