licărire¹ sf [At: POLIZU / V: (îvp) licur~ / Pl: ~ri / E: licări¹] 1-3 Lumină (de slabă intensitate) (difuză sau) intermitentă Si: licăr (4), licăriș (1), licărit¹ (1-3), licăritură, (pop) licurici (8), (îvr) licureală. 4 (Reg) Fulgerare. 5 (Mun) Clipire. 6 (Reg) Mocnire a focului Si: licărit¹ (6). 7 Reflectare cu intermitență a luminii Si: licărit¹ (7), lucire, sclipire, strălucire. 8 (Fig) Manifestare. 9 (Reg) Mișcare rapidă și neregulată Si: licărit¹ (9). 10 (Mun) Producere a unei senzații dureroase bruște Si: licărit¹ (10), săgetare. 11 (Ban) Producere a unui fior prin atingeri ușoare asupra unor părți ale corpului Si: licărit¹ (11). 12 (Mol; d. ape curgătoare) Producere a unui zgomot prin lovirea de pietre sau de maluri Si: clipocire¹ (1), licăriș (2), licărit¹ (12).