LICĂRITOR, -OARE, licăritori, -oare, adj. Care licărește. Deasupra satului pluteau leneși nori negri, înghițind stelele licăritoare. V. ROM. februarie 1952, 118. [Papagalul] ofta prelung, deschizîndu-și arare licăritorul iris de aur subt greaua pleoapă. ANGHEL, PR. 46. Văd cum se sting licăritoare astre. MACEDONSKI, O. I 111.