linguroi sn [At: BUDAI-DELEANU / V: (înv) ~u / Pl: ~oaie / E: lingură + -oi] 1-2 (Pop; șdp) Lingură (1) (mare). 3 Polonic. 4 (Pop; pan) Conținut al unui linguroi (1). 5 (Pop; d. bărbați; îe) A fi sub ~ A se supune autorității nevestei Si: a fi sub papuc. 6 (Pop; îe) A mânca banii (sau averea, paralele) cu ~ul A cheltui fără măsură. 7 (Pop) Unelte cu formă asemănătoare cu un linguroi (1). 8 (Reg) Căuș cu care se varsă vinul din pritoacă în butoi. 9 (Mol) Unealtă de dulgherie. 10 (Mol; spc) Polonic a cărui parte concavă e găurită și cu care se scoate, la stână, urda sau cașul din zer. 11 Unealtă folosită în topitorie Si: lingură (22), (rar) linguriță (12).