LINGUȘITOR, -OARE, lingușitori, -oare, adj. Care lingușește (pe cineva). Paloman era plăcut și lingușitor. GALACTION, O. I 213. Lingușitor ca o pisică... se face blînd, moale și mititel, pe lîngă cei mai mari. VLAHUȚĂ, O. A. 198. Avea grai lingușitor. ALECSANDRI, P. P. 298. ◊ (Substantivat) Tu [rege] ești fericit. Lingușitorii Înalță imnuri proslăvirii tale Și fac să n-auzi cîntecul de jale Cu care-și adorm foamea prășitorii. VLAHUȚĂ, O. A. I 39. ♦ Măgulitor. Acordîndu-mi mie, o așa amicală și lingușitoare precădere, n-ai nimerit tocmai bine. ODOBESCU, S. III 9.