LINIAR, -Ă, liniari, -e, adj. 1. În formă de linie dreaptă, format din linii geometrice trasate cu ajutorul unor instrumente speciale (linie, compas, teu etc.). Aceste chenare au și ele o arhitectură bogată de motive liniare în relief, lucrate în ciubucărie. CAMIL PETRESCU, O. II 408. ◊ Metru liniar v. metru. Desen liniar = desen care se folosește doar de liniile contururilor (fără umbră), pentru a reprezenta geometric obiecte măsurabile. ♦ Fig. Drept. Părul inelat... se afla despărțit la mijloc de o cărare liniară. C. PETRESCU, R. DR. 70. ♦ (Adverbial) În linie dreaptă. Are părul negru... retezat liniar pe ochi. C. PETRESCU, Î. II 190. 2. (Despre ecuații) Care este de gradul întîi. – Pronunțat: -ni-ar.