LINIȘOR adj. și adv. 1. Adj. (Mold.; despre sunete) Lipsit de intensitate, încet. Glas ... linișor. DOSOFTEI, VS. 2. Adv. (Mold., Trans. SV) Cu blîndețe, calm. A: Grăindu-i lui cu milă, linișor. MP, 1691, 17^r. Linisor vorovind între dînsii. VSV 1691, 132^r:, cf. DOSOFTEI, VS: VSV 1691, 139^r; VSV 1742, 182^r, 190^v. C: Vorbind cu ei linișor. VSV 1705, 228^r. Etimologie: lin + suf. -ișor.