liniștitor, ~oare [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~i, ~oare / E: liniști + -tor] 1 a (D. calități, manifestări, sentimente, acțiuni etc.) Care provoacă o stare de destindere fizică sau psihică Si: odihnitor, potolitor, (reg) ostoitor. 2 a (D. ceaiuri, medicamente etc.) Calmant. 3 sm (Înv) Persoană care liniștește (1).