LINS, -Ă, linși, -se, adj. 1. (Despre păr) Bine netezit, neondulat. Mama era înaltă și slabă, cu figura prelungă. Purta părul lins. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 17. Bătrîn, de mult cu ochiul stins, Cu părul lins, de vremuri nins, Cu barba albă pîn’ la brîu, E rătăcit într-un pustiu. COȘBUC, P. II 302. Pe figura ei brună se mai văd urme de frumusețe... nasul subțire și părul lins, de un negru lucios. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. ♦ (Rar, despre ape) Neted. Fața apei era linsă, lucie, uleioasă. DUMITRIU, P. F. 4. 2. (Familiar; despre oale sau farfurii cu mîncare) Din care s-a mîncat tot, golit de mîncare pînă la ultima fărîmă. (Întărit, în forma lins-prelins) După ce făcu tot lins-prelins cu fundul în sus, spuse unchiașului că n-a mîncat așa de bine de cînd s-a pomenit el pe lume. POPESCU, B. II 30.