LIPSĂ s.f. (Ban., Trans. SV) Nevoie. C: Nu cheltui pre lucru ca acela pre care n-ai nice o lipsă, ce numai pre care ai lipsă. CS, 35^v. Lipsza. Necessitas. AC, 351. În lipsele noastre să ne agiutăm. PP, 75^v; cf. NT 1648, 248^r, 249^r; CS, 26^r, 64^v, 66^r, 67^r, 79^v. ◊ (Trans. SV) Loc. , adj. De lipsă = necesar. Cu ce e de lipsă de vreame să se grijască. CS, 40^r. A treia faptă bună carea-i mai de lipsă omului creștin. PP, 62^v; cf. SAVA, AȘEZĂMÎNTURILE; CS, 18^v; PP, 5^v, 66^v. ◊ Loc. vb. (Trans. SV) A avea lipsă = A trebui. Cărtularii cei învățat au lipsă ca să meargă și ei în casa lui Dumnezău? CS, 94^r. (Mold., Trans. SV) A fi lipsă = a trebui. A: Lui Dumnezeu nu [îi] e lipsă să învețe de la om nimica. N. COSTIN: C: Iaste linpă tuturora să să depărteaze de care minciună iaste mai mică. CS, 98^r; cf. SAVA, AȘEZĂMÎNTURILE; CS, 17^r, 35^r, 95^r, 98^v. Etimologie: lipsi. Vezi și lipsi. Cf. n i ș t o t ă (2), s u c ș i g; l i p s i.