literă sf [At: MICU, ap. BV II, 425 / V: (înv) let~, (pop) ~tără, (reg) litră / Pl: ~re / E: ml littera] 1 Semn grafic din alfabetul unei limbi, corespunzând, în general, unui fonem Si: (înv) buche (2), slovă. 2 (Îs) ~ mare (capitală sau majusculă) Literă (1), diferită de celelalte prin formă și mărime, utilizată pentru scrierea inițialei unui nume propriu, a unui cuvânt cu care începe o propoziție, pentru individualizarea unui cuvânt într-un text etc. 3 (Îs) ~ mică (sau minusculă) Literă (1) utilizată pentru scrierea cuvintelor din interiorul unei propoziții. 4 (Îe) A fi (sau a rămâne) scris cu ~re de aur (sau neșterse) A fi demn de a fi păstrat în memoria colectivă. 5 (Îe) A fi (sau a rămâne) scris cu ~re de foc A fi consemnat într-o manieră pregnantă, impresionantă etc. 6 (Îe) A fi scris cu ~re de sânge A fi marcat printr-o serie de crime. 7 Caracter tipografic în forma unui mic bloc paralelipipedic, reprezentând în relief o literă (1), o cifră etc. și care servește la imprimare. 8 (Fig) Înțeles strict, textual al unui fragment, al unui paragraf, al unui articol de lege etc. 9 (Pex) Scriere. 10 (Îs) ~ de afiș Literă (7) de format mare, confecționată de obicei din lemn, servind la imprimarea afișelor. 11 (D. un tratat, o lege etc.; îe) A fi (a deveni, a rămâne etc.) ~ moartă A nu se mai aplica. 12 (Îlav) ~ cu ~ Până în cele mai mici amănunte Si: aidoma, întocmai. 13 (Lpl) Studiu al literaturii. 14 (Îs) Om de ~re Scriitor. 15 (Înv) Epistolă. 16 (Lpl) Științe umaniste. 17 (Îs) ~ra legii (sau a cărții) Exact cum scrie într-o lege sau într-o carte, fără interpretări subiective. 18 (Pex) Rigid.