locșor sn [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 246^v/11 / V: ~cușor, (reg) luc~ / Pl: ~oare / E: loc + -ușor] 1-2 (Șhp) Loc (1) (mic) Si: (îrg) loculeț (1-2), locuț (1-2), (reg) locșorel (1-2). 3 Mică porțiune pe corp Si: (îrg) loculeț (3), locuț (3). 4 Mic spațiu liber, disponibil într-o publicație, într-un text Si: (îrg) loculeț (4), locuț (4). 5 Bucată mică de pământ cultivabil Si: (îrg) locuț (5). 6 Mică proprietate agrară Si: (îrg) locuț (6). 7 Mică bucată de pământ necesară pentru un mormânt Si: (îrg) locuț (7). 8 Spațiu mic, ocupat de cineva sau ceva sau pe care se poate așeza cineva sau ceva Si: (îrg) loculeț (5). 9 (Fam) Serviciu modest. 10 (Fam) Post convenabil. 11 (Fam) Funcție modestă. 12 (Atm; reg) Placentă.