Definiția cu ID-ul 1248082:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LOGOFĂT s.m. 1. (Mold., ȚR) Boier de divan, răspunzător de treburile cancelariei domneștii (Și în sintagmele logofăt (ul) (cel) mare al doilea logofăt, logofăt al treilea). A; Logofăt mare, giudecâtoriu și alesătoriu de ocine, ispravnic pre o frunte de oameni de țară ce sînt curteni și giudecâtoriu tuturor cine-s cu strîmbâtăți în țară. URECHE. Făcînd caimacam pe Ion Buhus logofătul. NCL II, 290; cf. VARLAAM; PSEUDO-COSTIN, 15v, 18v, 28r; NCL II, 288, 293; CANTEMIR, HR. B: Au tăiat pre banul Toma si pre Vlaicul logofătul. LET. ȚR. 28v; cf. LET. ȚR. 34v, 40v, 75r. 2. (ȚR) Vătaf, vechil. Porunci Farao ispravnicilor norodului și logofeților. BIBLIA (1688). Variante: logofet (VARLAAM). Etimologie: ngr. logothétis. Vezi și logofeteasă. Cf. i s p r a v n i c (2), ș a f a r (2), v ă t a f (3).