LOJĂ, loji, s. f. I. 1. Compartiment cuprinzînd un număr oarecare de locuri pentru spectatori, așezat la rînd cu altele de același fel, în jurul incintei unei săli de spectacole, adesea în mai multe ranguri. Își rotise privirile asupra șirului de femei în mătăsuri care umpleau lojile. DUMITRIU, B. F. 160. Loja în care aveam locurile se afla numai la cîțiva pași de scenă. STANCU, U.R.S.S. 48. Piesa e foarte aplaudată... Dar lojile sînt goale sau date fără plată. MACEDONSKI, O. I 49. 2. Mic compartiment sau cabinet comunicînd cu exteriorul și destinat unor servicii de îndrumare a publicului. Loja portarului. 3. (De obicei complinit prin «masonică») Asociație de francmasoni. O dată cu noi a plecat cuvîntul către toate lojile dinspre răsărit, ca să ne dea pe loc ajutorul de care avem nevoie. CAMIL PETRESCU, O. II 117. II. Cavitate în organele de înmulțire ale plantelor (în care se găsesc ovulele ori polenul) sau în fructul lor (în care se găsesc semințele). – Pl. și: (învechit) loje (GHICA, S. 44, NEGRUZZI, S. I 237).