LOVI vb. 1. (Mold., Trans. SV) A ataca; a se lupta, a se ciocni. A: Lovindu-i noaptea fără veste, ramaseră biruiți cazacii. URECHE, apud TDRG. Și făcu Alexandru două oști și să lovi cu Darie foarte tare. A 1756, 22^r; cf. CVL, 168; NECULCE, apud TDRG; A 1777, 7^v. C: Și cum au sosit s-au lovit. ÎVM, 212^r. 2. (Mold.) A străbate, a apuca o cale. Au lovit un sultan cu urdiile sale . . . sub Hotin. URECHE, apud TDRG. Luîndu-și pre doamna-sa. . . au lovit prin Moldova pre la Suceava și au trecut în Țara Leșască. PSEUDO-COSTIN; cf. CANTEMIR, IST.; NECULCE. Etimologie: sl. loviti. Cf. n ă d u l i, n ă v r ă p i; p r o i d i.