lovit², ~ă a [At: HERODOT (1645), 348 / Pl: ~iți, ~e / E: lovi] 1 Atins puternic. 2 Care a suferit o lovitură (1). 3 (Îe) ~ în inimă Mâhnit. 4 (Pfm; d. oameni; îla) ~ cu leuca (în cap) Prost. 5 (Pfm; d. oameni; îal; șîla ~ de dambla) Nebun. 6 (Pop; d. oameni; îla) ~ cu mâneca țundrei Prostănac. 7 (Pfm; îe) Parc-ar fi ~ de praștie Se spune despre un om care este cam nebun. 8 (Fig) Prejudiciat. 9 (Fig) Jignit. 10 Izbit unul de altul. 11 (Tip; d. litere) Cu defect. 12 Care s-a izbit de un obstacol. 13 (Îla) ~ cu capul de pragul de sus și de cel de jos Care a acumulat experiență în urma unor întâmplări trăite. 14 Atins ușor. 15 Care a fost atacat. 16 Rănit de o armă, de un proiectil. 17 Cuprins de o boală, de o stare fiziologică etc. 18 Asupra căruia s-a abătut ceva. 19 (Spc) Contaminat. 20 (Pop; îe) ~ de dambla Bolnav de apoplexie Si: apoplectic, paralizat. 21 (Îe) A fi ~ (din zile mari) A fi nebun. 22 (Îae) A fi epileptic. 23 (Înv; d. pământ; îe) ~ de stârpiciune Steril. 24 (Îrg) Care este potrivit cu situația. 25 (Îrg) Care se aseamănă cu cineva. 26 (Îrg) Care se potrivește cu cineva. 27 (Reg; d. cuvinte) Care rimează. 28 (Îs) ~ de soartă Nefericit.