lovit, -ă adj., s.f. I adj. 1 (despre vehicule) ciocnit, izbit, tamponat, <pop. și fam.> pocnit². Vehiculele lovite au fost luate de pe șosea. 2 (med., med. vet.; despre ființe, despre părți ale corpului lor, despre organe etc.) rănit², <livr.> lezat, <înv. și pop.> vătămat, <pop. și fam.> pocnit², <reg.> marod, prizărit, rănuit, săgnit, <înv.> plăguit, smintit. Abia merge din cauza piciorului lovit. II adj. 1 (despre ființe) bătut², <pop. și fam.> pocnit², <pop.> pălit², <fam.> aranjat², caftit, <reg.> cosorât, dicăsit, <fig.; pop. și fam.> căsăpit, <fig.; fam.> căptușit², jumulit, scărmănat², <fig.; fam.; glum. sau iron.> târnuit², <arg.> apretat², lăcuit. Femeia lovită a făcut plângere la poliție. 2 (med., med. vet.; pop.; despre ființe) v. Contaminat. Infectat. Infestat. Molipsit. 3 fig. (înv.; despre oameni) v. Atins. Insultat. Invectivat. Jignit. Lezat. Ofensat. Rănit². Ultragiat. Vexat. III adj. (despre fructe, legume foarte coapte sau așezate unele peste altele) bătucit, bătut², spart², strivit, terciuit, zdrobit, <pop.> cofleșit, <reg.> chifligit, flecit, fleciuit, mecit, pistosit, storcit, storcoșit. Roșiile lovite în timpul transportului au fost aruncate. IV s.f. (înv.) v. Lovitură. Izbitură.