LUARE s. f. Acțiunea de a lua; apucare a unui obiect, însușire a unui bun. ◊ Luare în posesie = aducere în posesie a unui bun. Strîngerea fu puternică și implacabilă, ca o luare în posesiune. C. PETRESCU, Î. II 223. Luare în considerare = faptul de a-și fixa atenția asupra unui lucru care merită să fie cercetat, examinat, discutat. Luare-aminte v. aminte. Luare de măsuri = emiterea unor dispoziții, ordine.