LUNGUIEȚ, LUNGUIAT, ❍ LUNGUIETIC adj. Mai mult lung decît lat, lungăreț: are un cap prea lunguieț, prea îngust, prea nu știu cum croit (VLAH.); niște stufișuri, unele rotunde și cu flori, altele lunguiețe și cu pomișori (ISP.); în cortul lunguietic... se sbuciumă încă o grămadă de oameni (GRIG.).