LUNGĂREȚ, -EAȚĂ, lungăreți, -e, adj. Care are formă cam lungă, mai mare în lungime decît în lățime; lunguieț. Își încreți toată fața lungăreață într-un zîmbet. CAMILAR, T. 82. Copiii făceau în pumn un boț lungăreț de mămăligă. C. PETRESCU, Î. II 164. A fost mic de stat, dar cu umere largi, cu fața mare și lungăreață, cu fruntea lată și ochii mari plecați în jos. EMINESCU, N. 156.