LUPTĂTOR, -OARE, luptători, -oare, s. m. și f. Cel care (se) luptă. Logica luptătorului e condiționată de scopul pe care-l urmărește. IBRĂILEANU, SP. CR. 98. Nimic nu-i mai de rîs ca plînsul În ochii unui luptător. COȘBUC, P. I 194. ♦ (Sport) Atlet care practică luptele (1).