lustrui vb. IV. I tr. 1 (compl. indică suprafețele netede ale unor obiecte) a fațui, <înv.> a lustra, a perdăfui. Lustruiește o tavă de argint. A lustruit mobila cu o soluție specială. (compl. indică metale, pietre prețioase etc.) a șlefui, <înv. și reg.> a sclivisi. Bijutierul lustruiește diamantele cu scopul de a le mân valoarea și strălucirea. 3 (compl. indică obiecte de încălțăminte) a face, a văcsui, <reg.> a glănțui, a puțui, a puțului, a șuvixui, <înv.> a perdăfui. Și-a lustruit pantofii cu cremă neagră.(ind. piei.; compl. indică obiecte din piele) a glasa. 5 (compl. indică arme, alămuri etc.) a curăța, a furbisa. Și-a lustruit lama săbiei. 6 (tehn.; reg.; compl. indică suprafețe metalicecu asperități sau neregularitâți) v. Netezi. Șlefui. II refl. fig. (despre oameni) 1 (iron.; de obicei cu determ. introduse prin prep. „cu”) v. Făli. Fuduli. Lăuda. Mândri. 2 (peior.) v. Aranja. Dichisi. Ferchezui. Găti. împodobi,