LĂBUȚĂ, lăbuțe, s. f. Diminutiv al lui labă. [Veverița] în două lăbuțe, își netezi mustățile. C. PETRESCU, R. DR. 93. O lebădă și cîteva maimuțe Înconjurau dihania neroadă Ce se lăsase moale pe lăbuțe. TOPÎRCEANU, B. 97. Cîteodată îl lua în lăbuțele lui dinainte. ISPIRESCU, L. 286.