LĂCRĂMOS, -OASĂ, lăcrămoși, -oase, adj. 1. Plin de lacrimi, din care picură lacrimi; înlăcrimat. Întoarse niște ochi lăcrămoși. ISPIRESCU, L. 241. Așa că, închipuindu-ți lăcrămoasele ei gene, Ți-ar părea mai mîndră decît Venus Anadiomene. EMINESCU, O. I 160. ◊ Fig. Înfiptă în colacul împletit, pîlpîia o lumînare lăcrămoasă de ceară. V. ROM. februarie 1952, 99. 2. Care plînge ușor. Veniți... Și voi, lăcrămoase babe slabe, Și voi, moșnegi blînzi! TOMA, C. V. 219. ◊ (Adverbial) Scîncind într-una peltic și lăcrimos... începu să se ridice. GALAN, Z. R. 215. 3. Fig. Care face pe cineva să plîngă, care produce lacrimi, jalnic, de plîns. Văzură priveliștea lăcrămoasă și fură privitori ai nenorocitei bătălii. BĂLCESCU, O. II 335. – Variantă: lăcrimos, -oasă (C. PETRESCU, Î. II 188) adj.