Definiția cu ID-ul 712398:
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
lăcuitor, -i, (lăcuitoriu), s.m. – (pop.) Locuitor: „Eu, robul lui Dumnezeu, popa Costan Moldovan, fiind lăcuitoriu într’acest sat...” (Săsar, 1798; cf. Dariu Pop 1938: 79). – Din locui / lăcui + -tor.