LĂMURI (-uresc) I. vb. tr. A curăți, a face curat (prin scoaterea tuturor necurățeniilor), a limpezi: argintarul lucrează argintul lămurindu-l prin foc cu plumb (ION.) ¶ 2 Ⓕ A face să se vadă limpede o lumină albă, intensă... lămurea vederea departe (VLAH.) ¶ 3 A desluși, a face să se înțeleagă, să priceapă limpede, a explica. II. vb. refl. A se curăți, a se face curat, a se limpezi: ticăloșii aceștia merită a fi arși de vii ca... să se lămurească prin foc de fărădelegea lor (NEGR.) ¶ 2 A se arăta limpede: încep apele să se lămurească pe spintecătura văilor (VLAH.) ¶ 3 Ⓕ A se desluși, a se pricepe clar: din convorbirea călătorilor se lămurea bine împrejurarea (CAR.) [lamură].